sora+leon
Membru
 Din: iasi
Inregistrat: acum 20 ani
Postari: 62
|
|
Intuneric...undeva cadeau picaturi de apa..dar nu ii pasa...trebuia sa vada ce se afla aici..in acest loc,care ii fusese interzis din momentul in care se nascuse,nu era nici o lumina.Toti muschii din corpul sau erau incordati la maxim,dar nu stia de ce ii era frica..dar macar trebuia sa ii fie frica?...acum ca ramasese singur nu mai avea rost sa isi faca atatea griji...ceva de acolo il atragea...visele sale erau tot mai confuze si infricosatoare o data cu moartea tatalui sau...
Six years ago...
Karl era un baiat tare ciudat si singuratic pentru ca nu este prea normal k la varsta de 10 ani sa nu ai nici un prieten. Dar el avea un motiv intemeiat...nu avea mama iar tatal sau era un om de afaceri foarte ocupat...intr-adevar erau foarte bogati dar Karl niciodata nu cerea nimic,dintr-un motiv pentru care doar el il stia,un secret amar pe care il purta de la o varsta frageda kand si-a pierdut mama...
Ultima achizitie a tatalui sau fusese un castel impunator, in orasul Waterford, unde urmau sa traiasca pana cand tatal sau va hotari sa revina in SUA. Acest lucru nu s-a mai intamplat deoarece afacerile devenisera foarte bune, astefl hotarandu-se sa se stabileasca aici. Domnul Myers tatal lui Karl, facuse un obicei din a lipsi de acasa...iar majoritatea timpului baiatul trebuia sa stea singur, inchis in camera sa.
Karl lua lectii acasa, cu cei mai buni profesori din Irlanda dar se retragea in biblioteca, zile intregi, de fiecare data cand simtea nevoia unui prieten bun, o alinare a sufletului sau pustiu,ce nu si-a gasit-o niciodata...
Back in the present
Intr-o seara tatal sau veni sa ii vorbeasca, lucru foarte rar. Karl era sigur ca dorea sa il anunte ca va pleca iarasi cu afaceri...dar nu fuse asa. Brad Myers, era umbra omului ce fusese odinioara...adanci urma ii brazdau fata din motive necunoscute baiatului, iar ochii sai pareau rosii...probabil de oboseala...sau...cine poate sti?
"Karl, baiatul meu, cred ca a venit timpul sa iti dezvalui anumite perspective ale vietii mele pe care nu ti l-eam impartasit din motive bine intemeiate..."
Acum sase ani cand mama ta ne-a parasit am jurat sa o pot readuce inapoi...datorita influentei mele si a organizatiei in care muncesc acum...The dark side....Dupa multe cercetari in laboratorul din castel in care tu nu aveai voie, am descoperit o cale de a o readuce pe mama ta la viata, fiule. In cateva saptamani ni se va alatura. Din acest motiv i-am adus cadavrul pana aici, in Irlanda.
Inmarmurit, Karl simti ceva fierbinte pe obrajii lui...o lacrima, dar de ce?...de ce plangea cand nu avea nici un rost...mama sa nu se va mai intoarce niciodata la el...
Back in the moment of Nina's death( Karl's mother)
"Mama, te rog sa ramai cu mine, am nevoie de alinarea ta,tata nu ma intelege eloc, si in plus ce o sa ma fac fara tine?..te rog sa te razgandesti, mama!!" spuse Karl...
"Dragul meu, dintre toti doar de tine imi va fi dor...dar te rog baiatul meu sa intelegi ca ma cheama, trebuie sa plec..."
"Nuuuuuu...te implor mama! NU inteleg, cine?..de ce trebuie sa pleci?.."
"Nici nu ma asteptam sa intelegi Karl dar trebuie sa plec..pentru totdeauna...Maestrul meu ma cheama din adancurile lumii de dincolo..."
Deodata...aparu in mijlocul camerei o sfera neagra...din care un fum inecacios iesea fara incetare...Karl simti ca este aspirat inauntru dar mama sa il prinse si cu ultima ei suflare ii spuse sa priveasca inainte si sa spere pentru ca int-o zi isi va descoperi menirea sa...destinata de la inceputurile lumii...
Nina lesina...dar imediat din sfera iesira sfori lungi si groase ce o prinsesera si o trageau inauntru..Karl nu ii dadea drumul dar o voce rece se auzi graindu-i...
" Karl, las-o sa vina aici, unde chinurile nu le va mai simti si isi va respecta promisiunea fata de mine...pentru eternitate"
Baiatul cazu jos, iar sfera disparu o data cu mama sa...ramanand doar o mica hartie.Luand-o de jos descoperi ca mama sa nu isi respectase promisiunea in fata lui...
Domnul Myers intra brusc in camera fiind anuntat de catre camerista ca Nina nu se simtea bine si ca va muri in curand. Se opri fiind inspaimantat de ceea ce vazu...Karl era pe jos in mijlocul camerei cu un pergament mic in mana iar Nina disparuse...in camera mirosea ciudat..era un aer inchis care iti dadea fiori desi fereastra era larg deschisa, dar cu obloanele inchise. Nu era nici un cadavru...nimic. Domnul Myers se infurie si merse la Karl imbrancindu-l...Acesta scapa hartia si tatal sau o lua. Nici in prezent Karl nu stia ce scria acolo...doar aflase ca adusese corpul mamei lui din cealalta lume.
In the present
Karl se ridica brusc, si pleca din camera, hotarandu-se sa il impiedice pe tatal sau in scopul lui egoist.El isi vazuse mama suferind, si nu putuse sa faca nimic, iar el care nici nu fusese alaturi de ea dorea aum sa o aduca inapoi?La ce bun? Decat sa sufere din nou mai bine ramanea acolo unde era acum.Pana sa isi dea seama ajunse pe strada, nu ca ar fi fost cineva acolo dar in fata sa se gasea un stejar deosebit. Il incerca un sentiment puternic...se apropie usor de trunchiul copacului si vazu o insemnare pe copac,E.W.H....parea ceva facut de un copil, dar nu putea sa inteleaga despre ce era vorba.
In acel moment se auzi un strigat, un paznic veni si ii spuse ca se afla pe o proprietate privata si ca nu are ce cauta acolo.Karl incerca sa ii explice dar atunci aparu o fata...parul negru ii flutura in vant iar ochii ei erau de un albastru adanc, dar se putea observa cu usurinta durerea din ei.Aceasta ii spuse paznicului ca poate pleca.
"Da, domnisoara Everett. Cum doriti." raspunse omul si pleca capul, sperand ca nu se va supara.
" Buna, numele meu este Emma Everett." spuse cu indrazneala fata.
"Imi pare bine sa te cunosc, pe mine ma cheama Karl" raspunse cu o usoara ezitare. Ar fi vrut sa o intrebe de ce era atat de trista dar simti ca nu era momentul potrivit si ca ar fi fost bine sa se intoarca acasa, dar nu putea sa plece.
Era un moment de liniste profunda, Emma il privea in ochi incercand sa spuna ceva, dar se balbai si baiatul avea o expresie de nehotarare pe fata...
Karl auzi in mintea sa, sau cel putin asta simti :" Doar daca as avea curajul sa il invit inauntru",atunci realiza ca putea aude ceea ce gandeste Emma,ce straniu.
Atunci el spuse:
"-Mi-ai putea arata unde locuiesti? aahh..de unde am scos-o si pe asta? gandi el: Adica,.imi este cam sete..."
"- Pe aici, zise ea razand usor,ca sa nu il jigneasca..Parca mi-a citit gandurile.
Intrand in casa Karl simti deodata, ca se afla in apropierea unei prapastii intre doua lumi...Emma observa purtarea lui ciudata si il intreba daca se simt bine dar nu primi nici un raspuns..
"Trebuie sa plec, zise Karl pe neasteptate."
Indreptandu-se catre usa Emma simti ceva...era o lacrima pe podeaua de marmura,a cui? oare a sa? dar de ce plangea...nici ea nu isi putea raspunde la aceste intrebari.
Ajungand acasa Karl lua o decizie hotaratoare...va merge in lumea de dincolo...pentru a-si vedea mama si pentru a-i duce corpul neinsufletit.
Five yers ago
Domnul Myers consemna ca de obicei in Jurnalul Viselor...era un lucru esential pentru organizatia sa,The dark side...era un lucru foarte important ca reusise sa aduca corpul mult iubitei sale sotii in lumea umana dupa un an de cercetari neintrerupte in care nu putu sa doarma de teama ca proiectul nu va reusi. Dar munca si banii pot face orice posibil.
Aceasta organizatie, nu era ceea ce parea.Desi era greu de crezut The dark side se folosea de cunostintele domnului Myers si de bucata de hartie aparent nefolositoare pentru ei, pe care o lasase sotia sa inainte de a pleca in lumea de dincolo. Brad castiga multi bani de la aceasta organizatie secreta dar lui nu ii pasa prea mult de acest lucru, el o dorea pe Nina inapoi.
Flashback
In camera sa, Karl statea la fereastra gandindu-se la Emma. Simtea o legatura puterinca intre ei, mai ales k dintr-un motiv necunoscut putea sa ii auda gandurile. Era miezul noptii dar nu putea sa doarma, se gandea incontinuu cand sa plece, dar daca va pleca pe unde anume? Cel mai bun loc era sa inceapa din casa domnisoarei Everett unde simti acea vibratie stranie...gata asta era. Se hotari ca maine sa plece dar...
Se ridica usor din pat, isi puse o camasa pe el si iesi repede din casa mergand cu pasi rapizi strabatand ceata noptii. Ajunse in fata casei incercand sa gaseasca un motiv pentru care se afla acolo dar mintea sa era pustie. Urca pe iedera ce se agatase de o fereastra la etajul intai al casei. Avand o forma fizica buna nu ii fu deloc greu dar cand ajunse sus era cat pe ce sa cada de ceea ce vazu. Emma era la fereastra si scoase un tipat cand il zari.
"-Imi pare rau ca dau buzana asa. incerca Karl sa se explice, dar Emma era prea bucuroasa sa il auda."
"-De ce ai venit? intreba ea."
"-Adevarul este ca nu stiu. Ma gandeam la tine si am venit. zise el cu un zambet ciudat."
"- M-ai speriat de moarte. O, nu! vine paznicul! ascunde-te undeva, repede!!!
Karl nu avu alta idee decat sa intre sub pat iar Emma se prefacu ca doarme.
"-Domnita ? zice omul intrand usor in camera, dar vazand ca nu raspunde se retrase incet."
Asteptand zece minute care lui Karl i se parura ca zece ani, Emma ii spuse ca putea sa iasa de sub pat. Incercand sa se duca sa aprinda lumina se lovi de masuta de la picioarele patului si cazu spectaculos pe spate pierzandu-si echilibrul. Karl o prinse imediat dar nu ii mai dadu drumul. Stateau asa in mijlocul camerei iar luna le lumina fetele, Karl vru sa o sarute dar ea se retrase.
O tacere interveni pana cand Karl o intreba daca vrea sa vina cu el in calatoria sa.
"- Unde anume vrei sa mergi? intreba ea."
"- Stiu ca iti va parea ciudat dar vrei afla maine, daca intr-adevar doresti sa ma insotesti."spuse el cu un aer misterios si sari pe fereastra.
Karl era prea nerabdator a doua zi. Nu se putu stapani si se certa cu profesorul sau de latina care ii ceruse sa ii arate o tema mai veche. Dupa ce termina o discutie aprinsa domnul Shaun care pleca foarte suparat din cauza comportamentului elevului sau, care de obicei era foarte timid si mereu ii asculta toate ordinele, merse in camera sa.
"- Oricum nu mai are rost. Diseara plec in cealalta lume si nu imi mai pasa, dar oare Emma va veni cu mine? zise el incetisor ca pentru sine."
Iesi din casa, mergand pe aleea ce le despartea casele privind vremea frumoasa de afara. Soarele isi arata frumusetea orbitoare, inainte de lasarea serii, iar placutul aer de primavara se raspandea peste tot creand o atmosfera de vis. Copacii se miscau incet parca ascultand o muzica frumoasa...dar nu era o inchipuire. Din casa se auzea o melodie frumoasa, semanand cu ritmurile din Orient, pe care tatal sau, Brad Myers, le dansa cu mama sa odinioara.
Merse langa casa uitandu-se pe fereastra de la parter. Era o camera imensa, o sala de dans incrustata cu fel de fel de antichitati ce sclipeau in lumina, acum palida a soarelui. Podeaua din marmura avea in mijloc un insemn mare, de culoare visinie, un fel de stea cu 6 colturi...foarte neobisnuit. Muzica se opri pentru un timp iar atunci o vazu...Emma intra in sala. Parca plutea usor, si merse pana in mijloc. Era imbracata intr-o rochie stramta, de culoarea cerului senin, putin plisata iar la mijloc avea un fel de curea alba ce ii evidentia talia subtire. Pantofii sai erau incrustati cu mici diamante ce sclipeau la fiecare miscare iar in parul sau deosebit de stralucitor avea o micuta diadema albastra.
Karl ramasese placut surprins de aceasta schimbare. Arata ca o printesa, rupta de cruda realitate si pentru o clipa uita de problemele sale ce ii napadeau sufletul si mintea in orice moment. Usor, muzica incepu iar Emma se misca incetisor, unduindu-si corpul in ritmul melodiei ce devenea din ce in ce mai acerb. Baiatului i se parea ca timpul s-a oprit in loc pentru ei.
"- As putea sa stau asa ore intregi, numai sa o privesc, zise el."
Fara sa vrea Karl calca pe o creguta uscata si se auzi un sunet estompat, dar Emma simti o prezenta straina si se intoarse speriata. Cand vazu baiatul ii zambi si merse la fereastra deschizand-o.
"- Nu iti prea place sa folosesti usa de la intrare nu-i asa?"zise ea razand.
"- Nu voiam sa deranjez." spuse baiatul cam incucat.
"- Oricum, ai venit exact la timp."
"- Exact la timp pentru ce?" intreba el suspicios.
"- Pentru vals, pentru ca nu am cu cine sa exersez." zise ea chicotind. Asta daca si tu vrei.
"-Ai venit la persoana care trebuia, nu vreau sa ma laud dar ma pricep destul de bine."
Astea fiind zise o lua de mijloc si incepura amandoi sa se lase purtati de muzica lenta, ca si cum ar fi plutit pe nori, in fundalul unui cer instelat de primavara.Emma se gandi ca aceasta melodie nu ar trebui sa se mai termina, ii placea enorm sa se uite in ochii lui caprui. Era chiar potrivit pentru ea. Karl era imbracat intr-o camasa neagra, deschisa in partea de sus un pik, purta un fel de blugi asociati cu pantaloni tot negri iar parul sau brunet era asezat frumos. Avea un zambet larg, iar dintii sai erau fara cusur. La gat purta un mic lant cu un pandantiv. In el se gaseau doua poze micute ce o infatisau pe mama si inca o fata, pe care o veti cunoaste in curand.
Dar...melodia se termina. Ramasesera inlantuiti in mijlocul camerei iar Karl se apropie si mai mult de Emma. Aceasta abia daca mai putea sa respire, uitandu-se in ochii lui ce exprimau si tristete si bucurie in acelasi timp. Baiatul simtea ca in inima sa se dadea un fel de batalie dar nu stia care erau taberele si de partea cui va fi. Buzele lui le atinsesera pe ale ei. Parca era o scena dintr-un basm, nu din viata reala. Totul se intamplase atat de rapid incat Emma nici nu simti cand steaua se rotise.
Insemnul din mijloc se roti de trei ori fiecare colt se impinse inauntru iar mijlocul disparu, impreuna cu cei doi.
Povestea din padure
Karl deschise usor ochii si vazu stupefiat ca se aflau intr-o padure. Emma era langa el si nu parea ca se simte prea bine.
"-Emma?" zise el incetisor.
Fata se misca un pic si deschise ochii.
"- Sa nu pleci."spuse si lesina imediat din cauza loviturii puternice de care avusese parte.
Pentru prima oara in viata sa se simti neajutorat.Se hotari totushi sa nu renunte, dar ce putea face?...nu era nimeni in apropiere. O lua ushor pe Emma in brate si mergand prin padure spera sa gaseasca pe cineva....pe oricine. Dupa o jumatate de ora Karl simtea ca nu mai poate continua. Ii era sete si Emma parea ca nici nu mai respira. Ea se lovise la cap cand fusesera trasi amandoi prin acea stea intunecata. Oricat de ciudat i s-ar fi parut nu putea sa uite sarutul lor. Inca ii simtea parfumul delicat..si nu prea se putea gandi la altceva.Chiar se si impiedica de multe ori din cauza radacinilor lungi ale copacilor din cauza neatentiei sale.
Ajunse intr-un sfarsit la un lac. Era o priveliste care iti taia rasuflarea. Acesta reda frumusetea codrului amplificata de mii de ori prin unduirea valurilor sale. Vantul cutreiera usor copacii batrani mangaind frunzele. Karl merse mai aproape de lac si bau putina apa rece. O stropi usor si pe Emma care se trezi. Incet, incet aceasta isi reveni si incepu sa isi curete rana.
"- Unde suntem? intreba ea.
"-Asta as vrea sa stiu si eu...raspunse el cu o voce tremuranda.Este numai vina mea ca am ajuns aici."
"-Ba nu, de unde puteai sti ca se va intampla asta?"
"-Banuiam ca steaua cu 6 colturi era o poarta spre lumea de dincolo, dar m-am inselat. Acum nici nu stiu unde suntem, poate suntem in pericol si este numai vina mea.Nu o sa mi-o iert daca se va intampla ceva cu tine." spuse el cu lacrimi in ochi.
"-Nu! nu esti tu de vina. Nu imi este frica atata timp cat sunt cu tine. zise ea si il lua in brate.
Karl fu uimit de acest gest de tandrete si ii raspunse la imbratisare. Dupa acest moment, Emma observa cu stupoare ca ningea.
"-Dar cum poate fi adevarat...ninge?" spuse ea cu mirare.
Baiatul era prea impresionat ca sa ii poata raspunde si deodata ii aminti de un pasaj dintr-o carte......>>Cand unicornii saloni mor, iarna se lasa pe Pamant<<.........Se potrivea acestui decor dar unicornii nu erau intalniti dekt in basme, dar pentru o clipa se gandi ca aici totul este posibil daca crezi.
Chiar atunci o sfera alba cobori din ceruri....era chiar....o fata. Nu semana foarte mult cu un om avand semne pe obraji, inscriptii misterioase facute cu rosu..pareau chiar incrustate pe piele. Karl se cutremura la acest gand.Simtea ca o cunoaste pe aceasta femeie dar nu stia de unde. Ea veni aproape de ei strangandu-si aripile ca de inger si il imbratisa pe Karl. Acesta realiza intr-o secunda.........era chiar mama lui, Nina.
"-Mama? intreba el sfios."
"- Da, baiatul meu, vad ca ai facut imposibilul si ai venit aici."
"-Dar mama credeam ca esti in lumea de dincolo, sau aceasta este?"
"-Nu...raspunse mama lui cu tristete in glas.Incantatiile tatalui tai m-au impiedicat sa ajung acolo si am fost prinsa aici,obligata sa intru intr-un corp tranzitiv. Stau in aceasta lume unde timpul este oprit, la granitele celor doua lumi: cea umana si cea de apoi. Nu pot trece nici intr-un nici in cealalta.Dar cine este aceasta fata? Vreo prietena de-a ta?"
Emma rosi la aceasta intrebare si ii intinse mana si spuse:
"-Ma numesc Emma, doamna Myers."
"-Imi pare bine sa te cunosc dar era mult mai bine daca ne-am fi cunoscut in conditii mai agreabile.zise Nina si zambi."
Cat de mult seamana cu el (Karl). Au acelasi zambet si aceiasi ochi, observa ea ca pentru sine.
"-Mama nu stii vreo cale de a-ti aduce trupul aici?"
"-Da, este o cale dar eu nu pot face acest lucru, doar tu vei reusi."
"-Atunci spune-mi cum, si eu o voi face."
"- Trebuie facuta aceeasi vraja pe care a facut-o tatal tau. O vei gasi aici." si ii dadu o bucata de pergament asemanatoare cu cea primita la moartea ei din Lumea Umana.
Karl lua hartia si merse impreuna cu Emma sa caute The red cave. Aceasta ar fi trebuit sa fie la marginea padurii potrivit hartii micute din mana sa.Dupa ce reusi sa mearga la intrarea pesterii, vazu ca harta nu mai indica nimic.Era simplu de inteles ca va trebui sa intre dar cand Emma inainta el zise:
"- Cred ca ar fi mai bine sa ma astepti aici."
"-Amandoi am inceput si amandoi vom termina, zise fata cu hotarare si il apuca de mana mergand spre intrare."
O pasare aparu de deasupra stancilor si scoase un tipat prelung, plin de durere...si in acel moment o multitudine de pietre cazura ingropand orice sansa ar mai fi avut, dar...Karl se gandea ca nu va reusi niciodata si in ciuda gandurilor lui o nestemata rosie iesi stralucind printre pietrele ingramadite. Nu-i veni sa creada dar Emma rosti:
"-Crede si vei reusi..." Cuvinte ce i-au ramas intiparite in minte.
Mama sa era uimita ca reusisera intr-un timp atat de scurt dar se bucura in sinea ei de descoperirea ce a facut-o Emma...noile sale puteri.
In momentul in care Nina atinse cristalul acesta se transforma iar corpul de inger cazu fara vlaga la pamant. Sufletul mamei sale se reintoarse in corpul sau initial.
Meanwile in Lumea Umana
Brad Myers intra in laboratorul sau dar..ceva lipsea:
"-Cum se poate..corpul era aici acum cateva minute..ce s-a intamplat? zise el cu uimire.
Flashback
"-Sunt atat de fericita ca ai facut asta pentru mine dar acuma avenit timpul sa pleci si sa recuperezi bucata de pergament pe care ti-a luat-o tatal tau atunci cand am plecat de pe Pamant. zise Nina cu lacrimi in ochi imbratisanu-si baiatul."
"- Da, mama , promit! zise Karl.Dar pe unde ne vom intoarce?
"- Pe aici, zise ea cu hotarare."
Mersera putin si in fata lor aparu o lumina atat de orbitoare incat si soarele parea lipsit de stralucire. Intrara inauntru si calatoria incepu inapoi spre Lumea Umana...=========>>> End ========<<<
Modificat de sora+leon (acum 20 ani)
_______________________________________
kaleido star
live is a stage,
a circus.
the curtain rises
the lights shine.
and that moment
that very moment
what you dream?
you can become
a star
|
|
